Pasta, aşa cum este cunoscută astăzi, s-a "născut" în Italia. Etruşcii, adevăraţi gurmanzi ai Antichităţii, au consumat o formă de pastă, după cum dovedesc uneltele găsite în mormintele lor. Dar romanii? Literatura clasică include multe surse importante, de la Varrone, ce în secolul 1 î.e.n. vorbea despre lixulae, ruda antică a pastelor gnocchi, la bucătarul Apicio, care, tot în aceea perioadă, menţionează lagane, o formă a lasagniei de astăzi. Cu toate acestea, pe mesele lor nu se afla niciodată ceva asemănător spaghetelor sau macaroanelor.
1145: apar primele paste Aceasta este data oficială de apariţie a pastelor. Geograful arab Al-Idrisi, în cartea sa intitulată "Pentru cei care au pasiunea de a calatori în jurul lumii", a observat ca în Trabia, un oraş la 30 de km depărtare de Palermo, un fel de mâncare era preparat din griş în formă de panglici, ce era exportat în Calabria şi în multe ţări musulmane şi creştine. Astfel, Sicilia a fost locul unde s-a înregistrat pentru prima oară producerea de paste pentru uz privat dar şi industrial.
Pe 4 februarie 1279: "una bariscela plena de macaronis" Pastele au fost atestate oficial, pentru prima dată, într-un document italian medieval (deşi o reţetă medicală datată 1244 indică producţia de paste în Liguria). Făcând inventarul unei moşteniri, notarul genovez Ugolino Scarpa include "una bariscela plena de macaronis" ("un castron plin cu macaroane"). Această dată este foarte importantă deoarece demonstrează, odată pentru totdeauna, că legenda potrivit căreia Marco Polo a adus pastele în Italia, în urma călătoriei lui în China (1295), nu este adevărată.
